Era aproape ora 14 P.M.dar ce eram nevoit sa ma trezeasc?Nici gând!Noroc cu soneria ceasului digital,ce zacea de mult pe noptiera din cireş.La auzul acelui "<tic-tac>" ce incepu să rasune izbitor de tare în liniştea mortuară a camerei,mi-am deschis un ochi şi mi-am dus o mână pe faţă,încercând să alung rafalele de soare ce-şi făceau drum prin geamul ferestrei,către mine.
Am prins leneş o pernă cu vârful degetelor şi am aruncat-o spre geam,cu ajutorul ”norocului„ meu,perna n-a ajuns prea departe.Într-un final m-am ridicat din pat şi mi-am întins puţin corpul pentru a-mi auzi oasele trosnind obosite.Am paşit pâna în baie şi am pornit robinetul chiuvetei,am luat apa în pumni,apoi mi-am stropit faţa cu câteva picaturi , am tras de pe suport un prosop pentru a-mi şterge faţa.
Nici măcar nu m-am privit în oglindă,oricum n-aveam obiceiul acesta prost pe care chiar eu insumi l-am numit 'narcisist'